A Higher Vision

Parcă mai repede am încredere în cineva dintr'un alt oraş. Unul din motivele principale ar fi faptul că nu te poate tăia pe la spate, iar asta nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu are cum. Ceea ce mulţi ar numi cu mâna pe inimă un "străin", pentru mine poate fi cel mai bun prieten. Nu îţi poate vrea decât binele, şi asta pentru că nu'ţi poate face mai mult rău decât cineva din viaţa de zi cu zi nici dacă acesta ar fi scopul vieţii lui. Îţi este alături când ai nevoie, chiar dacă tot ce poate face este să'ţi spună o vorbă bună. De cele mai multe ori, nu ai nevoie de altceva ca să te ridici şi să porneşti din nou la drum.
Acesta este şi cazul meu. Pentru cei care mă ştiu în viaţa de zi cu zi, în fiecare zi sunt altceva, azi îmi spun emo, mâine pitzi, poimâine nebună, iar răspoimâine pot fi perfect normală. Este vorba fie de interes, stare de spirit sau perspectivă. Ceea ce omul nu poate înţelege, îl sperie. În cazul meu, sunt atât de diferită de orice tipar cunoscut de cei din jur, încât este la ordinea zilei să primesc n etichete nelalocul lor, si n judecăţi de la fiecare - dar pe mine nu mă afectează asta cu absolut nimic. Eu ştiu cine sunt, mă înţeleg, ştiu ce vreau şi cum să obţin asta, iar ceea ce este mai important este că întotdeauna am alături pe nimeni altcineva decât pe mine însumi. Copilul din interior, vocea aceea magică şi pură din cap care mă îndeamnă mereu ce sa fac, pe care de cele mai multe ori îmi pare rău că nu o ascult, un ceva din spatele tuturor măştilor pe care mi le pun de multe ori cu pretextul că "situaţia o cere".
Până la urmă, cine este o persoană puternică? Cineva care se ascunde în spatele cozii, după măşti şi pretexte, care de cele mai multe ori minte cu vârf şi'n desat, sau cineva care indiferent de situaţie, este el însuşi? Să minţi e uşor, 99,9 % din noi facem asta, de multe ori fără să ne dăm seama, tocmai de aceea deseori condamnăm o persoană care are puterea de a fi sinceră şi care la-o-adică îţi spune verde'n faţă ce şi cum. Adevărul doare, dar dacă nu eşti capabil să'i faci faţă, poate însemna că nu stai prea bine la capitolul rezistenţă (iar aici nu mă refer atât de mult la partea fizică). Este mult mai uşor să te superi pe cel care îţi vrea binele şi îţi spune de absolut fiecare dată adevărul în faţă, oricât de greu ar fi de acceptat sau de înţeles, decât să te îmbeţi cu apă rece. Trebuie o anumită tărie interioară să poti spune absolut de fiecare dată adevărul...şi să te aştepţi să fii judecat în draci pentru asta. Ironic, nu? Mulţi spun să fii sincer, etc., dar când vine vorba de tranziţia de la vorbe la fapte, cam nimeni nimic.
Nu te uita aşa la mine, nici eu nu sunt mai presus, dar uneori simt nevoia să mă exprim. Fiecare are părţile lui bune şi rele, depinde de unghiul din care priveşti totul. În cazul meu, pentru că am ales să fiu din ce în ce mai mult "eu", singurele persoane care pot cu adevărat atât să mă înţeleagă, dar şi să mă accepte ca pe un întreg, se află la sute, poate chiar mii de kilometri departare... Este o potecă destul de singuratică, dar mai bine pe cont propriu decât un personaj pierdut în timp şi spaţiu. Nu este nevoie de mine în sfera lor de sticlă, sunt deja destui. Totuşi, dacă stau să mă gândesc puţin... îmi vine să râd când observ câtă ironie poate fi în dualitatea unei dorinţe.