main |
sidebar
I usually appear when a HIGHER VISION is needed.
joi, 5 noiembrie 2009
A fost odată un vid, pierdut într'un infinit de incertitudini din mintea cuiva. Mai târziu, a luat naştere un ceva, fără formă, culoare sau sunet. La un interval nedeterminat de timp, a urmat un gând fragil şi ambiguu, în urma căruia s'au declanşat o grămadă de procese, până în momentul Z, în care am apărut eu, la doar x decenii după momentul Y. În acest mod, ne'am trezit amândoi în mijlocul acestui joc complex de strategie. Care noi? E simplu. Tu şi eu. De ce? Pentru că astfel primim amândoi ceea ce ne'am dorit: eu pe tine, iar tu pe mine.
¤
¤
Sâmbătă seara. Plictisită, dezamăgită, lipsită de apărare şi în cautarea acelui ceva care'mi lipsea, acel ceva nefiind un lucru material, pentru ca din acest punct de vedere am de mult tot ce mi'am dorit, nu, aici mă refer la o persoană, la cineva cu care să pot să împart liniştită anumite lucruri, la cineva care să mă înţeleagă şi să mă accepte aşa cum sunt, ca pe un întreg, nu doar anumite părţi din mine, cineva căruia să'i pese cu adevărat de persoana mea, cineva care să'mi dea un motiv în plus să deschid ochii dimineaţa, cineva...ca el.
¤
Era o zi ca oricare alta când ai sunat. Cine erai ? Nu ştiam. Cine eram? Nici tu nu ştiai, dar totuşi, ai sunat. De ce? Nu mai contează. Ai dat de mine din greşeală, exact când aveam nevoie. Acesta a fost momentul Z, şi lăsând la o parte toate "coincidenţele" care au contribuit fiecare cu importanţa ei (uneori mai mică, iar alteori mai mare, într'un aşa fel încât niciuna nu ar fi apărut fără cealaltă) la îndeplinirea dorinţei mele, atunci a început povestea noastră.
¤
De câte ori am vorbit? De câte ori mi'ai fost alături când am avut nevoie? De câte ori am stat ore în şir la poveşti despre de tot şi toate? Le'ai numărat? Eu cred că am pierdut amândoi de mult şirul...şi cred că'l vom mai pierde în continuare. Împreună. Noi doi ca unul.
Etichete: A Higher Vision
